📦 Transport gratuit pentru comenzi mai mari de 490Lei! Din motive logistice, comenzile se proceseaza in 30 zile lucratoare.
Dragă mămico, ești minunată! Dragă femeie, ești frumoasă!
Ești frumoasă când râzi, ești simpatică atunci când dormi, ești extraordinară când te implici. Suferim dacă tu suferi și vrem să știi că suntem alături de tine mereu, la bine și la greu.
Mama este femeia și femeia este mama. Toate mamele și toate femeile sunt deosebite așa cum sunt ele, fiecare are ceva special și unic. Chiar dacă de cele mai multe ori nu arătăm ca în reviste, ca-n filme sau reclame, asta înseamnă că suntem noi înșine și deosebiți față de ceilalți.
Știu că de multe ori, ești obosită, trasă la față, ai luat câteva kilograme și ești certăreață, vreau să îți spun că este în regulă și că în continuare ai o aură specială.
Transformarea de la femeie la mamă
Să devii mamă este o etapă foarte importantă din viața unei femei. Încă de la începutul sarcinii, pentru ea începe o serie de transformări fizice și psihologice. Practic, putem spune că este o călătorie pentru o nouă viață, noi provocări și bucurii totodată.
Perioada prenatală și nașterea în care minunea din corpul femeii crește și se dezvoltă, presupune să nu mai arăți și să nu mai fi la fel ca înainte. Este un aspect pe care o mamă îl sacrifică pentru copiii ei.
Apoi perioada ce urmează, alăptatul, adaptarea copilului și a părinților la noua viață și recuperarea fizică a mamei sunt perioade importante și acest lucru se reflectă în imaginea de sine pe care o va avea nu doar mama, ci și femeia.
Prin imaginea ei de sine, ne referim la modul cum se percepe ea, pe toate dimensiunile: fizic, intelectual, emoțional, social, psihologic, cum își dorește să fie în viitor, respectiv cum crede că ar fi ideal să devină.
Orice mamă are nelămuriri și îndoieli față de ea însăși, îndeosebi atunci când se compară cu celelalte femei și chiar atunci când, din păcate, este comparată cu alte persoane sau este proiectat idealul „așa trebuie să arăți”. Ei bine, aceste lucruri au un impact negativ asupra oricărei femei, deoarece poate simți că nu e suficient de bună, devine demotivată sau se poate simți criticată, nedorită, neiubită.
Mamă fericită, copil fericit
Legătura mamă – copil este foarte strânsă datorită existenței cordonului ombilical, însă această legătură există și după înlăturarea acestuia. Emoțiile pe care mama le manifestă în perioada post – partum sunt transmise și copilului, de aceea este necesar ca mămica să nu sufere emoții negative puternice care ar perturba dezvoltarea copilului sub toate aspectele ei.
Și după ce copilul devine ființă independentă de adulți, dacă ea se simte bine în pielea ei, zâmbește, este activă și atentă, atunci putem spune că și copilul este la fel.
De asemenea, mama trebuie să fie atentă ce mesaj îi transmite copilului său despre modul cum se percepe și se îngrijește de imaginea ei de sine. Ca părinți, este important să îi educăm pe copii în spiritul unei gândiri pozitive despre sine, despre comportamentele pozitive față de propriul corp, propria minte. Printre acestea se regăsesc împlinirea nevoilor de bază precum hrana, odihna, igiena, asigurarea echilibrului între activități educative și activități creative sau care ne fac plăcere, stabilirea unor interese și scopuri personale care să ne ajute să devenim mai buni în tot ceea ce facem.
Părerea bună despre propriul corp este o alegere. Noi suntem cei care alegem să ne simțim bine cu corpul nostru sau nu. Este bine să avem o atitudine echilibrată despre acest subiect. Nu trebuie să cădem în extreme, să considerăm că avem cel mai minunat corp din lume, dar nici să considerăm că merităm să fim ignorați, criticați, judecați doar pentru cum arătăm. Toate corpurile sunt frumoase, speciale și unice pe această lume.
De vorbă cu Hapiuc Daiana, unul dintre fondatorii Joyeli
Am adresat câteva întrebări despre body positivity și educarea acestui concept încă de la cele mai mici vârste:
Ce crezi că face o femeie să fie frumoasă?
„Nu știu dacă putem vorbi despre o femeie frumoasă sau un bărbat frumos, în mod separat. Aș zice mai degrabă că cele mai importante lucruri ca un OM să fie frumos, este să fie autentic, fericit și împlinit cu el. Modurile în care atinge aceste scopuri diferă oricum de la o persoană la alta și nu se aplică altuia, însă clar un om care a ajuns să fie împlinit cu cine și cum e el, este un om FRUMOS. Despre frumusețea din punct de vedere vizual nu are rost să discutăm, frumusețea este relativă, la fel ca și urâțenia – diferă de la persoană la persoană.”
Cum îmbrățișezi schimbările corpului după naștere?
„Le accept. Mă accept. Ele sunt parte din ciclul vieții și sunt perfect normale și fiecare corp se adaptează diferit. Atât timp cât pentru mine personal aceste modificări nu perturbează împlinirea cu mine însumi, nu văd de ce mi-aș dori în mod express să le ajustez. Până la urmă dacă afectează pe cineva, e pe mine însumi, și nu pe ceilalți din jur.”
Cum te afectează în viața de zi cu zi criticile primite în mod direct sau indirect legate de corpul sau personalitatea ta?
„Unele mă afectează, iar altele nu. Încerc să îmi reamintesc zilnic că sunt om, sunt supus greșelilor ca oricare, însă felul cum mă idealizează sau vor să mă vadă alții nu este defapt felul în care sunt eu cu adevărat de cele mai multe ori. Mă găsesc foarte des în situația fericită în care realizez că o critică aleatorie vis-a-vis de ceva legat de mine de multe ori se adeverește a nu mă reprezenta în realitate. Noi nu ne reducem că persoane la doar câteva critici. Nu suntem doar “slabi”, doar “grași” sau alte apelative care să ne îmbrace întregul caracter, personalitate și corp.”
Ce ai schimba dacă ai putea, la modul în care sunt criticate femeile și mamele în social media?
„Pentru mine singura schimbare cu adevărat importantă, pe lângă social awareness, care deja se produce de ceva timp….ar fi educația. Ca toate astea să se oprească trebuie lucrat la sursa acestor probleme. Copiii trebuiesc educați acasă și eventual cu psihologul școlii la ore dedicate acestor subiecte, despre stima de sine, despre acceptare, despre faptul că fiecare om este unic. Pe locul doi ar fi despre veșnica comparație între copiii și adulți. Să nu mai auzim părinți care compară notele copiilor cu ale altora, comportamentul lor și sentimentele lor cu ale altora. Viața nu e compusă dintr-un tabel unde toți trebuie să îndeplinim aceleași standarde de viață. Aici e greșeala cea mai mare după părerea mea. Cu această judecată am fost și eu crescută și nu mi-a picat niciodată bine ca și copil.”
Frica de a fi criticată te oprește sau te incomodează în vreun fel să te bucuri de viață? De exemplu când mergi la plajă și te expui?
„Cred că nici nu încape îndoială că răspunsul este DA. Am multe frici, care combinate cu frica de a fi criticată, nu mă duc la gânduri bune, însă mi-am propus să încerc cât de des pot să dau la o parte aceste realități ale altora și să nu le permit să tulbure realitatea trăirii mele sau să mă îngrădească pe mine de la lucruri care m-ar face fericită și împlinită. Când eram mai tânără era întipărit în mintea mea că trebuie să arăt cât mai bine și perfect la plajă, mă obiectificam cumva singura văzând tot ce se servește în mass-media. Acum însă nu mai dau putere și atenție la asemenea gânduri și idei, când mă duc într-o locație mă duc să mă simt bine și să profit de ce îmi oferă locația respectivă. Viață nu este despre cum arăți ci cum te simți, dacă vrem o viață calitativă pentru noi înșine.”
Ce le transmiți fetelor tale ca să învețe să fie împăcate cu corpul lor și să treacă peste criticile primite?
„Momentan sunt încă mici pentru aproape toate discuțiile legate de acest subiect, dar știu că vor fi multe discuții legate de corp, ca să te accepți pe tine, trebuie întâi să te cunoști și să vezi cum funcționezi. Vreau că fetele mele să știe că oamenii se mai uită la tine pe stradă, dar cum te văd ei nu este defapt ceea ce te reprezintă pe tine și nu trebuie să își construiască fericirea în jurul a ceea ce spun restul, ci doar a ceea ce le face pe ele cu adevărat fericite. Aici e nevoie de multe discuții despre stima de sine și nepermiterea altora de a o altera. Impunerea de limite comportamentale sau verbale care ne afectează, s.a.m.d..”
Dacă ai avea un băiat, ce l-ai educa astfel încât să nu se ajungă la asemenea mentalități?
„Nu cred că l-aș învăța ceva cu mult mai diferit față de fetele mele. Mi-aș permite chiar să zic că aceleași lucruri l-aș învăța. Tot despre stima de sine, despre corpul lui, dar și al femeilor, limite, respect. Să nu credeți că fetele mele nu vor învăța despre corpul de sex masculin, mi se pare extrem de important să se cunoască aceste aspecte, pornind de la aceste lucruri simple consider că s-ar rezolva mult mai multe probleme ale adolescenței și viitorilor adulți cu probleme de acest gen.”
În încheiere
Societatea a impus de-a lungul timpului tot felul de standarde de mărimi, forme, dimensiuni pentru corpul uman, astfel încât în anumite ere, femeia era considerată „urâtă”, „frumoasă”, „grasă”, „slabă” în funcție de modă sau dorințe, preferințe. Mamele, în schimb, nu erau evaluate decât după numărul de copii, uitându-se astfel că este și femeie. Din păcate, încă se mai practică această mentalitate…
Astăzi, trebuie să apreciem faptul că femeile au super puteri, că sunt independente, că se îngrijesc și că sunt capabile să ocupe și o funcție executivă. Dar totodată, avem nevoie ca ele să se iubească pe ele, să se aprecieze, să accepte doar critică constructivă și să se lase iubite.
Vă îndemn să sărbătoriți și să profitați cât de mult puteți pentru faptul că suntem diferiți și unici. Acest aspect este unul dintre lucrurile care ne pun cu adevărat pe fiecare în valoare.
